sâmbătă, 31 iulie 2010

mi-e dor...

mi-e dor de o salata de vinete facuta de mama. mi-e dor de mirosul de vanata coapta pe jar. mi-e dor de mirosul de lemn de brad pe care tata il spargea si facea focul din el.si imi mai este dor de niste ardei copti tot pe acel jar. si de niste cartofi copti, murdari de cenusa. mi-e dor de aceste nimicuri.....

vineri, 30 iulie 2010

...ploaie

e dimineata-ora 6 si afara ploua cum se zice la noi-mocaneste. este asa de placut! se aud cum cad picaturile de ploaie pe asfalt si din cand in cand o masina sau tramvaiul 26 catre trece pe aici. bebelina mea-care fie vorba intre noi, nu mai este bebelina ca mai are putin si ma ajunge la inaltime,-dorme linistita langa mine in pat. ma uit la ea si nu imi vine sa cred cat de mare a crescut. ma uit la ea si vad cum a trecut timpul. asa realizez ca imbatranesc. nimic din viata nu conteaza, doar copilul, restul(proiecte, realizari) nu prea conteaza. ci doar copilul. prin el noi traim mai departe.
e cam racoare afara, dar dupa zilele alea de canicula, e bine sa fie asa. acum imi place ploaia. cand eram acasa, in Bucuresti, uram ploaia. era un cosmar cand incepea sa ploua. ajungeam greu la scoala, ne murdaream de noroi,eram stropiti de o masina care trecea in viteza, nu aveam locuri de parcare, semafoarele nu mai mergeau, erau blocaje in intersectii, oamenii erau mai nervosi, totul era gri si murdar. aici imi place la nebunie sa merg prin ploie. verdele copacilor devine mai verde. si aerul miroase a pamant. ieri stateam la fereastra si Bia mi-a zis ca "afara miroase ca la mamaie acasa", adica a pamant ud.imi lipseste un pic casa parintilor mei si cafeaua bauta dimineata pe racoare in curte,ciripitul vrabiutelor din liliacul vecinei, latratul lui Porto si gudurelile lui Codita. si aici imi beau uneori cafeaua cu mama mea, dar stam impreuna pe mess.mai vine si tata uneori, dar el se duce in gradina sau nu stiu unde ca mereu are ceva de facut. ce buna treaba cu messul asta. nu prea simti asa de tare dorul de casa, de parinti sau de orice persoana draga pe care nu o s-o mai vezi curand. am stat aici in Viena, 4 luni fara fata mea. initial am zis ca mor fara ea.dar cu messul am reusit sa trec mai usor peste aceasta perioada. o vedeam zilnic ore in sir, faceam temele impreuna si eu ma uitam la ea cand se juca. parca eram in casa langa ei.sa-i dea D-zeu sanatate aluia care a inventat video mess.
ieri am fost sa cumpar un pepene si pana sa ies din magazin a inceput ploaia.aveam 5 min de mers pana acasa. dar nu m-am grabit, am mers agale cu pepenoiul in brate prin ploaie. mi-a placut atat de mult.ploua destul de tare dar nimeni nu alerga sa se fereasca de frica ca se uda.nimeni nu alerga dupa tramvai caci la 3 min venea altul.e atat de putin stres cotidian aici...simt parca ca ziua este mai lunga.
bat clopotele de la biserici. este ora 7.acum un an cand am fost in concediu intr-un satuc din Tirol tot asa auzeam clopotele. dadeau trezirea si la ora 6 incheierea lucrului. imi place sa aud cum cum se trag clopotele, ma relaxeaza foarte mult.
acasa se audea clopotul de la cimintir-care era la cateva strazi de noi- si nu imi placea deloc sa il aud, ca stiam ca de fiecare data cand el bate cineva a parasit lumea asta. mereu ma gandeam:o fi fost tanar sau batran? barbat sau femeie? daca era batran ma mai consolam cu gandul ca "si-a trait viata" si ca asa e mersul lucrurilor...si ca eu nu pot face nimic sa il schimb.
cafeaua mea s-a racit si am si uitat sa beau din ea.
o sa mai scriu mai tarziu ...

joi, 29 iulie 2010

...inceput

...inceput.
azi mi-am luat inima in dinti si am inceput sa imi "aranjez" blogul pe care l-am creat cu ceva timp in urma. Pe vremea aia, lucram in Bucuresti, unde de altfel m-am si nascut si am trait 35 de ani. Atunci mi-am facut un blog ca sa vad si eu cu ce se manaca si pentru ca citeam de ceva vreme cateva bloguri culinare. Eram indragostita de blogul Laurei Sava si al Laurei Adamache. Nu exista zi sa nu imi iau doza culinara. In acea vreme aveam timp dimineata la serviciu de pauza de cafea.. Navigam pe bloguri culinare cu aroma de cafea fierbinte. Ce vremuri! De felul meu imi place sa gatesc si sa experimentez, dar nu prea am rabdare la lucruri sofisticate. mai mult imi place sa citesc, sa admir, sa savurez niste poze cu randuri scrise cu pasiune. Imi place sa caut informatii culinare.In timp ce cam toate colegele mele(cu exceptia Dianei) citeau numai despre farduri, moda, viata sexuala si horoscop, eu ma delectam cu cate o reteta frumos ilustrata. Eram chiar foarte incantata cand gaseam cateva secunde libere in birou sa ma uit si la o reteta video- ca de.. asa e viata in unele firme, nu ai voie sa te uiti pe youtube sau pe alte site-uri asemanatoare ca cica "faci trafic" si ingreunezi activitatea.
Acum vreau sa imi activez acest blog pentru ca ma simt cam singurica si simt nevoia sa comunic, sa imi spun parerea, ideile, si toate prostiile care imi trec prin cap. Aici vreau sa scriu toate gandurile mele fara a avea teama ca cineva ma va judeca sau ca cineva va fi jignit. De cateva luni mi-am schimbat sensul vietii. Din februarie am parasit Romania definitiv, si m-am mutat in Viena. O viata noua cu totul. Un pic greoaie pot spune avand in vedere ca nu avem pe nimeni aici si nici nu cunoastem limba. ca multi alti romani ne-am saturat de haosul din Romania, dar mai ales de mizeria din Bucuresti(atat la propriu cat si la figurat).
Asadar de acum cand voi simti nevoia sa vorbesc imi voi deschide blogul si voi da drumul la idei.Atat bune cat si rele:)
pentru inceput am sa inchei aici dar nu inainte de a multumi celor 2 persoane-Catalina si Laura Sava- care au fost interesate de blogul meu chiar daca nu am avut nici o postare.Am fost atat de emotionata cand am vazut ca cineva este interesat de coltul meu de univers. Mi-ati dat curaj si o clipa de fericire.