joi, 29 iulie 2010

...inceput

...inceput.
azi mi-am luat inima in dinti si am inceput sa imi "aranjez" blogul pe care l-am creat cu ceva timp in urma. Pe vremea aia, lucram in Bucuresti, unde de altfel m-am si nascut si am trait 35 de ani. Atunci mi-am facut un blog ca sa vad si eu cu ce se manaca si pentru ca citeam de ceva vreme cateva bloguri culinare. Eram indragostita de blogul Laurei Sava si al Laurei Adamache. Nu exista zi sa nu imi iau doza culinara. In acea vreme aveam timp dimineata la serviciu de pauza de cafea.. Navigam pe bloguri culinare cu aroma de cafea fierbinte. Ce vremuri! De felul meu imi place sa gatesc si sa experimentez, dar nu prea am rabdare la lucruri sofisticate. mai mult imi place sa citesc, sa admir, sa savurez niste poze cu randuri scrise cu pasiune. Imi place sa caut informatii culinare.In timp ce cam toate colegele mele(cu exceptia Dianei) citeau numai despre farduri, moda, viata sexuala si horoscop, eu ma delectam cu cate o reteta frumos ilustrata. Eram chiar foarte incantata cand gaseam cateva secunde libere in birou sa ma uit si la o reteta video- ca de.. asa e viata in unele firme, nu ai voie sa te uiti pe youtube sau pe alte site-uri asemanatoare ca cica "faci trafic" si ingreunezi activitatea.
Acum vreau sa imi activez acest blog pentru ca ma simt cam singurica si simt nevoia sa comunic, sa imi spun parerea, ideile, si toate prostiile care imi trec prin cap. Aici vreau sa scriu toate gandurile mele fara a avea teama ca cineva ma va judeca sau ca cineva va fi jignit. De cateva luni mi-am schimbat sensul vietii. Din februarie am parasit Romania definitiv, si m-am mutat in Viena. O viata noua cu totul. Un pic greoaie pot spune avand in vedere ca nu avem pe nimeni aici si nici nu cunoastem limba. ca multi alti romani ne-am saturat de haosul din Romania, dar mai ales de mizeria din Bucuresti(atat la propriu cat si la figurat).
Asadar de acum cand voi simti nevoia sa vorbesc imi voi deschide blogul si voi da drumul la idei.Atat bune cat si rele:)
pentru inceput am sa inchei aici dar nu inainte de a multumi celor 2 persoane-Catalina si Laura Sava- care au fost interesate de blogul meu chiar daca nu am avut nici o postare.Am fost atat de emotionata cand am vazut ca cineva este interesat de coltul meu de univers. Mi-ati dat curaj si o clipa de fericire.

3 comentarii:

  1. Draga Mari,

    Felicitari pentru blog si spor la postat. Abia astept sa-ti citesc gandurile.
    Multumesc pentru faptul ca m-ai pomenit in randurile tale, esti dulce !

    PS : AM CITIT FRAZA cu Viena...in care spui ca te simti singura. Asa te inteleg...Ceva asemanator e si la noi, eu cu fam. mea, putem pleca in Australia dar, personal, mi-e frica de singuratate, mi-e frica ca n-am sa ma obisnuiesc. Ma gandesc adesea ca i-as oferi copilului meu un alt viitor, dar parca nu pot face pasul acesta.
    Cel putin tu esti mai aproape de tara...Numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt atat de emotionata ca mi-ai raspuns incat mi-au dat lacrimile.de felul meu sunt cam sensibila dar de cand m-am mutat aici sensibilitatea mea a crescut considerabil.
    Eu zic ca nu trebuie sa iti fie teama de schimbare. Am avut si noi pe lista Australia, dar ni s-a parut un drum complicat care implica mult mai multi bani si trebuie sa ai un consilier bun care sa te indrume sa urmezi corect pasii.
    Noi am facut aceasta schimbare 80% pentru copilul nostru. Romania am considerat ca nu mai este o tara sigura in care sa aiba un viitor linistit. cel putin in Bucuresti. Acolo nu mai este viata si este un cosmar. Stand aici imi dau seama si mai bine cat de oribila a fost viata pe care am dus-o in ultimii ani. Aici poti face sport, poti alege sa manaci sanatos fara mari sacrificii, poti sa ai un hobby, poti sa mergi pe strada cand se intuneca fara sa iti fie frica, poti sa lasi copilul sa se duca singur la scoala, poti sa urmezi o scoala si cu diploma sa faci ceva(pe cand in Ro -nu) si lista nu s-ar mai termina.
    Am ales o tara europeana ca este intr-adevar mai apropape de casa, ca ne-am gandit ca totusi nu trebuie uitate radacinile.
    Am vazut ca urmeaza Clujul 'definitiv'..oricum acolo este un pic alta viata, mai relaxanta. dar sistemul este acelasi. Si oricum sunt si altfel de oameni.E bine totusi ca nu mai stai in Bucuresti.
    O sa apara in viata ta un moment in care vei fii indrumata de D-zeu( daca crezi)ce sa faci.Si atunci vei alege..
    Noi am avut o sansa din senin si a2-a zi sotul meu a fost in Viena.Totul s-a petrecut fara sa facem un plan.Nu regret nici macar o secunda ca am facut schimbarea, si mi se umple sufletul cand vad ca fata mea rade toata ziua de fericire.
    Iti doresc mult bine si multa sanatate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc draga mea, multumesc la fel.

    Da, ne plimbam prin toate partile ca si tiganii cu cortul. Bogdan e din Cluj si ar vrea sa se intoarca acolo decat inapoi la Bucuresti.

    Faza e ca nu stim niciodata unde vom merge, niciodata nu stim sigur. Intotdeauna planurile se schimba, pentru ca asta ii este meseria. Noi mergem acolo unde incep lucrarile, el fiind inginer constructor. Mai pot spune ceva atata vreme cat nu ducem lipsa de nimic?

    Australia e stearsa de pe lista, nu plec nici in ruptul capului...si sigur stiu ca in iarna asta vom pleca si de pe Valea Prahovei, deja nu mai suport zona. Vreau si eu in casa mea, intelegi.

    RăspundețiȘtergere