vineri, 30 iulie 2010

...ploaie

e dimineata-ora 6 si afara ploua cum se zice la noi-mocaneste. este asa de placut! se aud cum cad picaturile de ploaie pe asfalt si din cand in cand o masina sau tramvaiul 26 catre trece pe aici. bebelina mea-care fie vorba intre noi, nu mai este bebelina ca mai are putin si ma ajunge la inaltime,-dorme linistita langa mine in pat. ma uit la ea si nu imi vine sa cred cat de mare a crescut. ma uit la ea si vad cum a trecut timpul. asa realizez ca imbatranesc. nimic din viata nu conteaza, doar copilul, restul(proiecte, realizari) nu prea conteaza. ci doar copilul. prin el noi traim mai departe.
e cam racoare afara, dar dupa zilele alea de canicula, e bine sa fie asa. acum imi place ploaia. cand eram acasa, in Bucuresti, uram ploaia. era un cosmar cand incepea sa ploua. ajungeam greu la scoala, ne murdaream de noroi,eram stropiti de o masina care trecea in viteza, nu aveam locuri de parcare, semafoarele nu mai mergeau, erau blocaje in intersectii, oamenii erau mai nervosi, totul era gri si murdar. aici imi place la nebunie sa merg prin ploie. verdele copacilor devine mai verde. si aerul miroase a pamant. ieri stateam la fereastra si Bia mi-a zis ca "afara miroase ca la mamaie acasa", adica a pamant ud.imi lipseste un pic casa parintilor mei si cafeaua bauta dimineata pe racoare in curte,ciripitul vrabiutelor din liliacul vecinei, latratul lui Porto si gudurelile lui Codita. si aici imi beau uneori cafeaua cu mama mea, dar stam impreuna pe mess.mai vine si tata uneori, dar el se duce in gradina sau nu stiu unde ca mereu are ceva de facut. ce buna treaba cu messul asta. nu prea simti asa de tare dorul de casa, de parinti sau de orice persoana draga pe care nu o s-o mai vezi curand. am stat aici in Viena, 4 luni fara fata mea. initial am zis ca mor fara ea.dar cu messul am reusit sa trec mai usor peste aceasta perioada. o vedeam zilnic ore in sir, faceam temele impreuna si eu ma uitam la ea cand se juca. parca eram in casa langa ei.sa-i dea D-zeu sanatate aluia care a inventat video mess.
ieri am fost sa cumpar un pepene si pana sa ies din magazin a inceput ploaia.aveam 5 min de mers pana acasa. dar nu m-am grabit, am mers agale cu pepenoiul in brate prin ploaie. mi-a placut atat de mult.ploua destul de tare dar nimeni nu alerga sa se fereasca de frica ca se uda.nimeni nu alerga dupa tramvai caci la 3 min venea altul.e atat de putin stres cotidian aici...simt parca ca ziua este mai lunga.
bat clopotele de la biserici. este ora 7.acum un an cand am fost in concediu intr-un satuc din Tirol tot asa auzeam clopotele. dadeau trezirea si la ora 6 incheierea lucrului. imi place sa aud cum cum se trag clopotele, ma relaxeaza foarte mult.
acasa se audea clopotul de la cimintir-care era la cateva strazi de noi- si nu imi placea deloc sa il aud, ca stiam ca de fiecare data cand el bate cineva a parasit lumea asta. mereu ma gandeam:o fi fost tanar sau batran? barbat sau femeie? daca era batran ma mai consolam cu gandul ca "si-a trait viata" si ca asa e mersul lucrurilor...si ca eu nu pot face nimic sa il schimb.
cafeaua mea s-a racit si am si uitat sa beau din ea.
o sa mai scriu mai tarziu ...

2 comentarii:

  1. frumos!
    felictari pentru acest pas!!
    eu nu am puterea asta de a pleca, nici eu nici sotul meu; sunt convinsa ca cei mici se adapteaza mai repede ... dar este o problema la noi - parintii!
    inca odata mult succes si nu uita ca te afli oricand in RO, cu acest blog!
    sa ti traiasca bebelina!

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc mult!si tie sa iti traiasca baietelul!
    ai un blog frumos si cu multe lucruri interesante. si eu sunt pasionata de "chimicale",dar inca nu am avut curajul sa incerc ceva acasa.cred ca in curand am sa incerc si eu sa fac un sapun, ca tare bine arata ale tale.

    RăspundețiȘtergere